Despre noi

Cum a început totul la Interada Interfoane?

Povestea Interada începe în Bucureștiul anilor ’90, într-o vreme a schimbărilor și a improvizației. Din pasiunea câtorva oameni și din dorința de a aduce siguranță în viața comunităților, un mic atelier improvizat s-a transformat pas cu pas într-o companie stabilă, cu peste trei decenii de experiență. De la primele interfoane montate manual până la sisteme moderne de acces și supraveghere, Interada a crescut alături de oraș, păstrând mereu aceeași misiune: protejarea blocurilor și liniștea locatarilor.

1994–1997 • Începuturile într-un mic apartament din Obor

Interada s-a născut într-o perioadă de entuziasm și căutări. Resursele erau puține, iar piața abia începea să prindă contur.

Dincolo de lipsuri, exista o bucurie autentică. Prietenii veneau seara, după serviciu, să dea o mână de ajutor la montaj, părțile mecanice erau confecționate cu ajutorul prietenilor care lucrau în fabrici, iar cablajele imprimate se realizau într-o cameră de apartament transformată în atelier improvizat.

Fiecare sistem instalat însemna mai mult decât un contract – era dovada că ideea prindea viață. Așa s-au pus bazele primei echipe, într-un mic apartament de la parterul unui bloc din Obor.

1998 • Momentul de cotitură, dar și oportunitate

Un an greu, marcat de schimbările economice și de teama de incertitudine. Totuși, exact atunci a apărut o idee care avea să schimbe cursul companiei: contractele de întreținere. Pentru o sumă lunară, clienții primeau garanția că interfonul lor va fi mereu funcțional, iar Interada câștiga stabilitate și continuitate.

1999–2008 • Expansiunea companiei și Upgrade interfon

Cererea pentru interfoane a explodat. Blocurile doreau siguranță, iar Interada lucra zi de zi, pentru a răspunde solicitărilor. Au fost ani de efort intens, dar și de satisfacții mari. Fiecare montaj întărea încrederea în echipă, iar produsul era îmbunătățit constant, pas cu pas.

2008 • Un an critic, dar și o nouă oportunitate

Criza financiară a redus drastic numărul contractelor. Chiar și așa, în loc să renunțe, echipa a venit cu soluții creative: modernizarea interfoanelor vechi prin înlocuire cu un echipament nou, plătit în rate. Această abordare a păstrat producția activă și a oferit clienților echipamente noi, la prețuri accesibile, mecanism care funcționează și astăzi.

2008–2010 • Apare dispeceratul Interada și organizarea pe echipe de service

A fost anul în care, în vreme de criză economică, am ales să insistăm pe creșterea calității serviciilor și creșterea coeziunii grupului. În acea perioadă s-a pus bazele organizării moderne: un dispecerat pentru sesizări și o împărțire a activității service și instalări pe zone și echipe dedicate coordonate de un manager.

2010–2012 • Organizare și diversificare

Facem cel mai important upgrade, trecerea la componentele SMD, componentele electronice mici care se montează automat pe mașini și identificăm o nouă oportunitate – sistemele de supraveghere video, o necesitate pentru condominii care se confruntă cu situații care atentează la siguranța și ordinea condominiului.

2013–2020 • Consolidarea și optimizarea proceselor

Acești ani au însemnat stabilitate și maturizare. Interada a crescut prin parteneriate solide și prin optimizarea proceselor interne. Este perioada în care compania devenea nu doar un instalator de interfoane, ci un partener de încredere pentru comunități.

2020–2022 • Pandemia

Timpuri dominate de teamă și precauție. Echipa a rămas însă unită și a continuat să ofere servicii fără întreruperi. Cu măști, teste și adaptări logistice, Interada a reușit să păstreze funcționale mii de scări de bloc și să își protejeze echipa, oferind siguranță într-o perioadă nesigură.

2023–2025 • Inovație și viitor

Anii recenți au adus presiuni economice, dar și noi șanse. Interada a ales să privească înainte, prin proiectul videointerfonului în parteneriat cu Hikvision și soluții prin care apelurile de la interfon ajung direct pe telefonul mobil. Tradiția se întâlnește acum cu inovația, pregătind următorul capitol al poveștii.

Povestea fondatorului

”Cum am aprins primul meu business (la propriu, cu condensatori arși)

De mic am fost curios de tehnologie. Țin minte și acum primul meu „proiect serios”: un câine electronic pe care l-am construit prin școala generală. Era genial… până când am montat condensatorii invers și au pocnit cu scântei. Am râs, am transpirat și am învățat o lecție: tehnologia te poate surprinde, dar merită să insiști.

Fast forward 15 ani. Începusem facultatea și m-am angajat la Ascensorul București, unde testam primele plăci de comandă pentru lifturi cu microprocesor. Până atunci, logica lifturilor era doar pe relee. Pentru mine, era magie: ce citeam în teorie la facultate, vedeam pus în practică pe proiecte reale.

Compania mai făcea și interfoane. Modelele clasice aveau câte un buton pentru fiecare apartament și un panou imens plin de cabluri. Instalarea era un coșmar. Și atunci mi-a venit ideea: dacă am putea face și interfoanele tot cu microprocesor, ca la lifturi? Doar patru fire, în loc de sute. Simplu și elegant.

Am pus ideea pe hârtie, am discutat cu colegii, dar conducerea a zis „nu”. Conform calculelor lor, ar fi fost mai scump decât varianta clasică. Eu făcusem alte calcule și îmi ieșea mai ieftin. Cine avea dreptate? Eh… n-a contat.

Așa că am zis: o fac pe cont propriu.

N-aveam bani, dar aveam determinare. Am făcut un prototip pe banc, care mergea impecabil. Ca să am fonduri pentru prima instalare, mi-am vândut televizorul color (mare șmecherie la începutul anilor ’90, adus din Germania). Prietena mea de atunci (care între timp a devenit soția mea) a povestit colegilor de la școală că „prietenul ei face interfoane moderne”. Și uite-așa am prins primul contract: Colentina 4, cu 44 de apartamente.

Eram în extaz. Până am început să instalez. În laborator, totul mergea perfect. Pe teren… haos total. Apelurile erau complet aleatorii. Sunai la apartamentul 1, suna la 3. Sunai la 3, nu răspundea nimeni. Era ca o tombolă. Partenerul meu m-a întrebat serios dacă mai am banii de avans, ca să îi returnăm. Eu nu voiam nici să aud. Am zis că e doar un „glitch”.

Am muncit până am făcut febră, n-am dormit nopți întregi, și într-o noapte mi-a venit ideea salvatoare: trebuia modificat fiecare telefon din cele 44. Am desfăcut aparatele, am lipit componente noi, și minune: totul a început să funcționeze. De acolo, afacerea a prins viață. Modelul era simplu: luam avans, cumpăram materiale, livram, reinvesteam. Am făcut pliante și le-am lipit pe ușile blocurilor împreună cu soția mea, care era însărcinată. Glumeam că ea nu mai merge, „se rostogolește”. Campania a mers, telefonul (la părinții mei, că n-aveam birou) suna zilnic.

Fiind „one-man show”, aveam și momente comice. Seara mergeam la negocieri cu geanta diplomat, eram „domnul Anghelescu”. A doua zi, mă prezentam la montaj cu trusa de scule. Un administrator m-a prins și mi-a zis direct: „Băi Mugurele, pe acolo tragi firele?”.

Programul meu era infernal: ziua găuream pereți și trăgeam cabluri, seara mergeam la facultate plin de praf, noaptea făceam lipituri în sufragerie (spre disperarea soției). Am angajat prieteni și vecini pe termen scurt. Un vecin pe care l-am trimis la montaj n-a mai ajuns, că se ducea la o întâlnire romantică. Ăla a fost sfârșitul „carrierei” lui la interfoane.

Am decis că e timpul pentru un parteneriat serios. Am închiriat un birou, am avut primul angajat dedicat și chiar un agent de vânzări pe comision. Și așa a apărut, Interada.”